Un tip de spiritualitate alternativă, un surogat care este substituit adevăratei spiritualități, este cel iudaic-creștin susținut pe timpul lui Pavel de iudeii care au crezut în Hristos și care este prezentat ca evanghelie de curentele iudaice mesianice.
Spiritualitățile alternative la care fac aici referire sunt acele forme de manifestare religioasă care încearcă să copieze și să simuleze efectele prezenței Duhului Sfânt în individ și biserică.
Asemenea iudaismului, creștinismul a fost la fel de inventiv și divers în imaginația sa cu privire la Unsul, în ciuda faptului că era depozitarul tezaurului literal apostolic, ce completa bogăția Scripturii.
Este creștinismul o lume în care adepții lui își manifestă credința în Dumnezeu printr-o venerație a morții, a celor din tărâmul ei și a osemintelor lor?
„Fiecare națiune ortodoxă autocefală a replicat simfonia bizantină între suveran și patriarh, națiune și biserică – în fiecare caz fiind convinsă că urma tradiția ortodoxă. S-ar putea argumenta, dimpotrivă, că ceea ce se întâmpla era mai degrabă o trădare a tradiției.” (Lou)
Cu acest video introduc a doua parte a seriei „Originea și istoria creștinismului și a bisericii” ce se va ocupa de prezentarea bisericilor care sunt recunoscute în România de Secretariatul de Stat pentru Culte. În episodul curent mă voi ocupa de Biserica Ortodoxă Română.
Articole