Dacă este vreun studiu biblic pe care creștinul simplu de astăzi se ferește să îl facă acesta este studiul Vechiului Testament și în special al scrierilor lor Moise. El a fost învățat că scrierile Vechiului Testament prezintă o abordare legalistă a mântuirii care și-a pierdut însemnătatea odată cu era credinței. Poate că teama de a pierde credința dată sfinților o dată pentru totdeauna este cea care îl împiedică să lase la o parte anumite paradigme și să își facă timp pentru acele cărți în care el crede că nu va găsi ajutor pentru dezvoltarea credinței sale. Studiul „Legământul cel veșnic” este destinat acelor curajoși care simt că trebuie să se rupă de o tradiție bine înrădăcinată și sunt dispuși să accepte provocarea vieții lor. Cel care îi îndeamnă la această provocare este însuși Domnul Hristos:
„Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața vecinică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Să nu credeți că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-ați pus nădejdea. Căci, dacă ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, pentrucă el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?” - Ioan 5:39, 45-47
Dacă este vreun studiu biblic pe care creștinul simplu de astăzi se ferește să îl facă acesta este studiul Vechiului Testament și în special al scrierilor lor Moise. El a fost învățat că scrierile Vechiului Testament prezintă o abordare legalistă a mântuirii care și-a pierdut însemnătatea odată cu era credinței. Poate că teama de a pierde credința dată sfinților o dată pentru totdeauna este cea care îl împiedică să lase la o parte anumite paradigme și să își facă timp pentru acele cărți în care el crede că nu va găsi ajutor pentru dezvoltarea credinței sale. Studiul „Legământul cel veșnic” este destinat acelor curajoși care simt că trebuie să se rupă de o tradiție bine înrădăcinată și sunt dispuși să accepte provocarea vieții lor. Cel care îi îndeamnă la această provocare este însuși Domnul Hristos:
„Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața vecinică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Să nu credeți că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-ați pus nădejdea. Căci, dacă ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, pentrucă el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?” - Ioan 5:39, 45-47
Odată intrat păcatul în lume, omul a devenit dușmanul lui Dumnezeu, iar percepțiile sale față de Creatorul său au fost afectate. În Adam nu exista nicio putere pentru a se întoarce la starea de inocență în care fusese creat, iar viața lui se degrada în toate aspectele, pentru că gândurile și faptele sale purtau amprenta celui de care se făcuse rob prin ascultare.
În studiul trecut am văzut că imediat ce Adam a pierdut stăpânirea asupra creației lui Dumnezeu, Tatăl și Fiul au pus în aplicare un plan creat înainte de întemeierea lumii pentru răscumpărarea omului și readucerea lui în starea în care a fost creat. Prin Isus Hristos pământul avea să fie răscumpărat din mâinile lui Lucifer, omul refăcut după chipul și asemănarea Creatorului și apoi pus în poziția de stăpânitor pe care o primise la creațiune.
La începutul acestui curs am pornit de la un pasaj găsit în Evanghelia lui Ioan. Este vorba de versetele 39 și 45-47 din capitolul 5. Pentru studiul al patrulea al cursului vom reciti aceste versete: „Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. … Să nu […]
Capitolul 15 din Geneza relatează primul legământ rostit de Domnul către Avram. Acesta a avut loc ca urmare a întrebării adresate de Avram către Dumnezeu: „Avram a răspuns: «Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; și moștenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.» Și Avram a zis: «Iată că nu mi-ai dat sămânță, […]
Când a părăsit Haranul, după moartea tatălui său, Avram era în vârstă de 75 de ani (Geneza 12:4). Când s-a născut Ismael, Avram avea 86 de ani (Geneza 16:16). Trecuseră mai bine de 25 de ani de când lui Avram i se făcuse chemarea de a ieși din Babilon și i se predicase evanghelia când […]
Pentru a răspunde la întrebarea cine sunt moștenitorii vom citi un verset din epistola lui Iacov: „Daţi ascultare preaiubiţii mei fraţi: Nu a ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi, să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a promis-o celor ce îl iubesc?” - Iacov 2:5 Iacov ne spune aici ce anume […]
Un tip de spiritualitate alternativă, un surogat care este substituit adevăratei spiritualități, este cel iudaic-creștin susținut pe timpul lui Pavel de iudeii care au crezut în Hristos și care este prezentat ca evanghelie de curentele iudaice mesianice.
Spiritualitățile alternative la care fac aici referire sunt acele forme de manifestare religioasă care încearcă să copieze și să simuleze efectele prezenței Duhului Sfânt în individ și biserică.
Asemenea iudaismului, creștinismul a fost la fel de inventiv și divers în imaginația sa cu privire la Unsul, în ciuda faptului că era depozitarul tezaurului literal apostolic, ce completa bogăția Scripturii.
Este creștinismul o lume în care adepții lui își manifestă credința în Dumnezeu printr-o venerație a morții, a celor din tărâmul ei și a osemintelor lor?
„Fiecare națiune ortodoxă autocefală a replicat simfonia bizantină între suveran și patriarh, națiune și biserică – în fiecare caz fiind convinsă că urma tradiția ortodoxă. S-ar putea argumenta, dimpotrivă, că ceea ce se întâmpla era mai degrabă o trădare a tradiției.” (Lou)
Cu acest video introduc a doua parte a seriei „Originea și istoria creștinismului și a bisericii” ce se va ocupa de prezentarea bisericilor care sunt recunoscute în România de Secretariatul de Stat pentru Culte. În episodul curent mă voi ocupa de Biserica Ortodoxă Română.
