Capitolul patru s-a ocupat de cazul lui Avraam ca un exemplu al neprihănirii prin credinţă. Credinţa care i-a fost acordată lui, credinţa în moartea şi învierea lui Hristos, ne va aduce aceeaşi neprihănire şi ne va face moştenitori împreună cu el ai aceleiaşi făgăduinţe. Dar capitolul patru constituie de fapt o paranteză, prezentând un exemplu, astfel că al cincilea începe acolo unde se termină capitolul trei.